This is made to be real.

"-A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea pusă de Sh..." profesorul de psihilogie încerca să-şi menţina ora în linişte şi pace şi să o termine liniştit , deşi cu greu reuşea. Cine a spus că elevi de la modeling şi fotografie sunt cuminţi, ascultători and bla bla? Cine a spus asta este un idiot.
Suzuki , eleva model , ce niciodată nu deranja ora nu ieşea deloc în evidenţă. Stătea în prima bancă de pe rândul de la fereastră; îşi lua notiţe întotdeauna şi niciodată nu cuteza să scoată un cuvând greşit.

Copaci din vată de zahăr, PowerPuff Girls, Tom şi Jerry şi chiar şi Scooby Doo. Era mereu înconjurat de astfel de personaje şi nici nu ştia de ce. Nu ştia dacă ar trebui să râdă sau să se îngrijoreze. Nu ştia dacă o luase razna sau chiar era adevărat. Era o nebunie completă din care clar nu mai avea scăpare. Îşi mişca mâna, tot ce putea atinge era zahăr şi dulciuri. Dacă era mic, probabil ar fi sărit pe tot ce vedea şi ar începea să molfăie. Dar nu era mic, Myungsoo ştia ce face. Myungsoo era ma- Oh God, de ce a început să mănânce?! Chiar o luase razna, şi el începea să realizeze imediat ce văzu că s-a făcut tot de ciocolată şi zahăr pe gură, pe obraji şi mai pe scurt, pe toată faţa. Fix în acel moment, Scooby Doo începu să alerge către el. Credea că e o glumă, dar oh ce se înşelase. Scooby Doo tocmai venise să îi fure ciocolata! Asta îl făcuse pe MyungMyung să plângă atât de tare încât îl trezise pe Tom, care începuse să îl caute pe Jerry, şi apoi veniră PowerPuff girls să îi despartă. God, era un haos total. Şi atunci, Myungsoo s-a ridicat şi a ţipat: „YOU IDIO-”
„Myungsoo? L-sama. KIM MYUNGSOO!” Damn, nu ştia că apăruse şi domn’ profesor acolo. Oare dorea să mănânce puţină ciocolată? Eventual să îl ajute să scape de Scooby Doo. Ar fi rămas dator pe viaţă. Okay, poate exagerase puţin, dar chiar avea nevoie de ajutor acolo. Nu ştia cât va mai rezista să fugă de Scooby. Îi era chiar greu. Dorea să se întindă pe iarba din gumă, dar apoi nu va mai avea cum să se ridice. Trist.
„Oh, la naiba, Scooby!” începu el să murmure prin somnul său, frecându-şi capul în locul unde a fost lovit. Scooby chiar ştia să dea cu lăbuţa aia mare a lui. Câine rău, sheesh. Îşi deschise ochii şi a rămas îngheţat când văzu profesorul în faţa sa, cu palma ridicată şi toată atenţia din clasă asupra lui. Adormise la oră, visase, îl făcuse pe profesor câine aka Scooby, acum urma o notă ‚frumoasă’, şi viaţa lui e perfectă. A oftat scurt, cerându-şi scuze şi uite aşa primi pentru prima oară nota cinci. Deci a fost destul de bun, putea să-i pună trei. Sau doi, chiar unu! Dacă se putea da 0, cred că i l-ar da. Sau 0-? Gândeşti prea mult, Kim Myungsoo. Uneori te sperie propriile tale gânduri şi de asta trebuie să se gândească la ce îşi va face mai diseară de mâncare. Kimchi? Bulgogi? SUSHI! Hell naw, s-a plictisit de asta.

Tânărul din spatele ei , care era minunatul Kim Myungsoo ştiu de toate fetele din acea clasă şi Academie drept un sexgod deranja ora cu Scooby Doo? Ce naiba este în neregulă cu el?
Se întoarse cu faţa la acesta privindu-l nedumerită şi nu înţelegea de ce de la un timp se comporta atât de ... dubios.
Ar fi vrut să-i sufle , dar nu vorbiseră decât o dată în viaţa lor cred şi atunci când se ciocniseră pe hol , iar el îşi ceruse scuze faţă de ea , nothing more.
Ora se terminase destul de repede după părerea donşoarei Minamoto , dar defapt durase o vecie , chiar fusese atentă la întreaga mascarată dintre profesor şi MyungSoo? Ciudat. Următoarea oră de ce trebuia să fie matematică? Ea ura matematica şi totuşi era olimpică la această materie , de ce? Nici măcar ea nu ştia cum reuşea să reţină atâtea şi atâtea numere în căpşorul acela mic.
Nu se ridică din bancă căci nu-şi avea rostul , toţi colegii ei ieşeau afară la fumat , la o bârfă , la orice altceva. Iar ea? Ea era invisible. Nobody know this girl. Nu avea prieteni în acea clasă , ea era prietenă cu câţiva elevi ciudaţi de la "designeri vestimenari" , da da... Miwako tipa gothic lolita cu părul roz , Ryuk tipul plin de pierceinguri , George tipul cu păr turqoise ,genial în arta hainelor (chiar şi ea purta uneori costume făcute de el) şi Rin fata care defapt era un băiat.

Nu se făcuse niciodată de râs în faţa clasei. Nu adormise niciodată cu ochii deschişi, şi cel mai rău, nu vorbise în clasă neîntrebat. Era tocilarul, elevul model, dar totuşi era frumos. Şi acum va afla toată academia de chestia asta, dar bineînţeles, admiratoarele sale vor găsi asta ‚cute’. Dar îi păsa atât de mult încât simţea că o să-i explodeze capul. Oh da, foarte mult îi păsa de fetele ălea. Îşi dădu ochii peste cap când o văzu până şi pe fata din faţa lui uitându-se la el ca la un extraterestru. Ce era în neregulă cu a adormi în oră? Toţi făceau asta în zilele de azi. A lăsat baltă asta şi a continuat să-şi ia notiţe, întrebând de fiecare dată când rămase în urmă, dar profesorul doar îşi dădea ochii peste cap şi zicea ‚SCOOBY’. Bineînţeles, avea să îşi copie notiţele de la alte persoane. Eventual fata... Suzuki Mina-ceva. Părea că îşi ia cele mai multe notiţe, deci la ea va apela, yup.
Avea de gând să se ducă acum, în pauză la ea şi să o roage să îi dea caietul, dar când se ridică din bancă apăru profesoara de matematică. Profesoara de matematică îl adora pe Kim Myungsoo, sincer. Şi ea era frumoasă. Aşa tânără şi yummy. Probabil vă gândiţi că aşa crede Myungsoo, dar vă înşelaţi. Prietenii lui şi toată clasa cred că profesoara de matematică e frumoasă, şi are corpul perfect. Minciuni. Profesoara aia e urâtă. De fapt, lui nu îi plac japonezele. Nu ştia de ce, pur şi simplu nu se simţea atras de vreuna. Din clasă erau doar vreo două care erau, să zicem, mai pe gustul lui, cu tenul mai deschis şi nu foarte foarte slabe sau scunde. Acelea erau Suzuki, tipa din faţa lui, şi Kyoko, o fată brunetă, cu breton şi părul îi ajungea aproape până la fund, destul de înaltă şi cu tenul deschis. Pe mulţi îi speria, pentru că părea tipa din The Grudge, dar Myungsoo adora persoanele mai ciudate. Aşa nu avea să se plictisească de ele prea uşor, right?
„Myungsoo?” se auzi vocea profesoarei şi asta îl făcu să ridice privirea, neştiind ce Doamne iartă-mă mai doreşte şi de data asta. Dacă şi acum o să îl roage să iasă cu ea la o cafea avea să îi scrie cu markerul pe frunte, pe ochelari până şi pe piept un mare şi retardat ‚NU’. Nu dorea să iasă cu profesoare, acum că nu a mai avut vreo iubită, dorea pe cineva de vârsta lui. „Având în vedere că nu prea mai eşti aşa atent şi activ la oră, plus notele tale au scăzut drastic, trebuie să te mediteze cineva. Nu eu, deşi aş fi dorit să fac asta, ci unul dintre colegii tăi. La auzul acestor cuvinte, Myungsoo a înghiţit în sec. Cine ştie ce idiot sau idioată îi va arunca în braţe să înveţe. „Suzuki Minamoto! Tu vei fi noua ‚profesoară’ a lui Myungsoo. Să îmi spui progresele pe care le face.
A ridicat o sprânceană. O să fie meditat de o fată? De Suzuki? So nice.

Îşi închise caietul şi îl băgă în geanta. Îşi scoase din buzunar pachetul de Orbit gumă cu gust de pepene galben , yumm ~ iubea pepenele galben , îl iubea atât de mult încât s-ar fi putut mărita cu el , like seriosly.
Între timp ce îşi îndesa în gură două pastiluţe de gumă profesoara lor de matematică îşi făcut prezenţa în clasă , ceea ce o făcu pe Suzuki să ridice o sprânceană. De ce a venit mai devreme? Nu e corect!
Când îşi auzi numele şi ceva legat de Myungsoo sa ridicat în picioare şi s-a înroşit toată toată.
"Să ...să-l meditez eu pe el?" spuse privindu-l pe băiat , revenindu-şi la normal. De ce tocmai pe Myungsoo? De ceee? Gaaah ~
"Da doamnă, o să fac tot ce pot." şopti aceasta adăugând un zâmbet adorabil pe buze.

Strâmbă puţin din nas când îi veni un miros de pepene galben. Adora aroma aia. Şi dacă nu va primi o gumă de la fata din faţa lui, în momentul ăsta, va ţipa ‚scooby doo’ pentru tot restul vieţii lui. Okay, o să facă el cumva să primească gumă până diseară. Şi-aşa trebuiau să se ducă undeva să îl mediteze. La şcoală nu se putea, căci se închidea imediat ce ieşeau toţi elevii, deci ori la biblioteca din oraş, ori la unul dintre ei acasă. La el sigur vor fi prietenii săi, dar ei nu vor deranja cu nimic, ştiind cât de importantă este şcoala pentru Myungsoo.
„Myungsoo! Dacă nu revii la zecele pe care l-ai avut din totdeauna în doar trei săptămâni, vei pica la examenul din iarna asta, deci ai face bine să înveţi.” A dat din cap în sens afirmativ şi îşi scoase cărţile din rucsac, punându-le pe bancă. În tot acest timp o privi atent pe fată, ajungând să nu clipească şi nici nu prea îţi dădeai seama dacă el chiar respira în acele minute. Dar având în vedere că nu se terminase pauza, a deschis gura să zică ceva şi în schimb să o întrebe unde ar trebui să se întâlnească pentru a fi meditat, îşi linse buzele şi se abţinu cu greu să nu înceapă să zâmbească văzând-o roşie în obraji. „La mine sau la tine?" a întrebat el după ceva timp şi se ridică, venind mai aproape de fată. Era destul de scundă faţă de el, dar el avea 180 cm, deci era destul de okay după părerea lui ca mai toată lumea să fie mai scundă decât el.

Încă era în mintea sa blocată: cum să-l mediteze pe Myungsoo? Myungsoo nu era de meditat , cel puţin nu era acum câteva săptămâni când era în fruntea clasei. Chiar îl considera o competiţie şi acum? Gahh , ciudat.
"Ah?" spuse întorcându-se spre acesta. "Unde doreşti tu." spuse Suzuki dând slab din umeri, nu-i păsa unde numai să poată să îl ajute într-un loc liniştit.
Myungsoo era mai înalt ca ea , şi asta era vizibil.Ea avea în jur de 1.65-1.70 maxim , şi asta când purta tocuri.
Continuă să mestece gumă şi îşi aminti de politeţe , aşa că întinse pachetul cu gumă spre acesta:
"Vrei şi tu?" îl întrebă cu un zâmbet schiţat pe buze.

Avea să îi zică să meargă la el acasă, aşa se simţea el mai confortabil, plus dacă îi era sete, foame, nu trebuia să îi ceară ei şi să se simtă ca un aurolac. A înghiţit puţin în sec când îi auzi întrebarea fetei. Chiar dorea să împartă guma ei cu el? Oh Holy HoGod and Shisus of Super Narnia in Paradise. A întins încet mâna către pachetul de gumă, neştiind dacă să ia sau nu, dar în final ajunse să ia o pastiluţă şi o prinse cu dinţii, muşcând mai întâi jumătate. Obişnuia să muşte mai întâi jumate pentru a privi ce fel e înăuntru. Yeah, Myungsoo era ca un copil mic, practic. A băgat în gură şi cealaltă jumătate, mestecând încet, trecând mai apoi cu limba peste buze. Deja auzise unele fete ţipând prin faţa lui. Ce Doamne...? Doar îşi linse buzele, nu făcuse nimic altceva. A oftat scurt lăsându-şi pentru un moment privirea în jos. Câteodată dorea să revină la vechiul ‚tocilar’ urât şi obişnuit, cu ochelari şi părul puţin ondulat. Aşa nu era privit şi nu auzea ţipete la orice mişcare făcea. „Uhm... La mine, după ore?” întrebă el mestecând guma încet. „O oră pe zi. Cred că e destul.” a continaut el şi în final afişă un zâmbet. Probabil era prima fată căreia îi zâmbise de când ajunse aici. Ar trebui să se simtă oarecum specială or something like this.

Ţipetele fetelor o exasperau pe tânără , ok şi ea era de părere că Myungsoo era sexy nothing more , adică aloo? De ce să faci atâta scandal pentru un tip care niciodată nu se va uita la tine? Asta era părerea lui Suzuki , ea nu se va agita să fie altcineva prin preaşma lui căci Myungsoo nu se vai uita vreodată la ea.
Părerea ei despre sine era: urâtă ; bleagă ; copilăroasă ; naivă ; tembelă ; grasă ; "chacâră", cu picioruşe de broască , bestie ,and stuff.
Când acesta a întrebat pur şi simplu că vor merge la el făcut un semn din cap şi zâmbi spunând un mic "yupe". Se aşeză în banca ei căci deja se sunase iar profesoara urma să le înmpuie capul cu cine ştie ce lege şi apoi va fi ceea mai fericită cu pauza de masă ~
Nu era ceea mai vorbăreţă persoană , aparent , dar după ce îi deveai prieten îţi venea să-i acoperi gura aia mică cu un adeziv sau ceva să mai tacă , gah toată ziua mierloia.

Nu înţelegea de ce trebuia să fie meditat. Ştia totul perfect, doar că nu-şi mai dădea atât de mult silinţa la ora ei. Începuse să se plictisească de veşnicele lucruri pe care le repeta profesoara, aşa că, a decis să se bazeze mai mult pe alte lucruri. Oricum nu îi trebuia lui matematică pentru a deveni fotograf profesionist. Nu îi trebuia mai nimic, dar trebuia să-şi facă părinţii mândri de el, right? Îşi iubea părinţii, mereu erau alături de el, iar acum îi era dor de ei mai mult decât orice. Spera doar să ajungă vreodată în Coreea şi să arăte cât de mult a învăţat în Japonia. Îi era dor şi de Coreea, sincer să fie. Dar Japonia era destul de frumoasă, chiar dacă era plină cu perverşi şi chestii ciudate. Cum a mai zis, lui îi plac lucrurile ciudate. Dar pe bune acum, uniformele fetelor erau groaznice. Fustele lor erau atât de scurte şi putea vedea oricine câte ceva. Noroc că el nu era pervers, altfel cu siguranţă ar fi sărit pe toate. Okay, şi el mai avea câteva momente când îi venea să ia orice fată şi să facă chestii cu ea, dar era normal. Era destul de mare, şi pentru prietenii lui e o ruşine să fii virgin la nouăsprezece ani. Până şi cel mai mic care are şaptesprezece nu mai este virgin. Asta pentru că o profesoară era atât de tânără şi disperată după sex, încât l-a luat ca pe sclavul ei. El nu ar face asta. Nu e atât de uşor de manevrat.
Se aşeză în bancă şi el, scriind notiţe şi fiind atent la cuvintele profesoarei, până când fu lovit în cap de o hârtie. Tocmai ce dorea să strige ‚Scooby’, dar lăsă baltă şi începu să citească ce scrie. „Bună”. A privit de unde venise hârtia şi fu mirat să vadă că fata de care îi plăcea lui puţin îi trimise aceea. ...Okay, nu ştia ce să facă. Să răspundă sau să scoată limba? A oftat scurt şi a scris ‚bună’ şi el pe hârtie, aruncând-o înapoi la fată.

Continuă să îşi ia notiţe atentă la oră , atentă oarecum. Oarecum?! WHAT?! Stai! Ea era mereu atentă , dar acum îi stătea capul la cum va putea sta ea în fiecare zi alături de Myungsoo, oare se vor împrieteni or something? Nu cred. După ea era cam ignorant , chit că era cute ca tip ~
Simţea cum o să înebunească dacă ora nu se va termina mai repede , colega ei de bancă era aşa o toantă şi aşa o slăbănoagă...înţelegea că modelingul presupunea fete înalte şi slabe , dar totuşi tipa asta era numai os. I mean NUMAI OS.
Profesoara termină de predat şi îi anunţă că ora următoare de matematică vor da lucrare din aceste lege a lui Pitagora ( or something). Iar apoi după uimirea tuturor ieşi din clasă cu zece minute înainte să se sune.

Tipa se cam dădea la Myungsoo, şi era uşor de observat, dar nu-l deranja, sincer să fie. Îşi lăsă capul pe spate, zâmbind mândru că în sfârşit fata care îi atrase atenţia făcea o mişcare, pentru că, Myungsoo nu ar face asta în viaţa lui. Da, avea un orgoliu mai mare decât el şi probabil decât toată lumea din clasa asta.
Gândurile i se opriseră brusc când auzi clopoţelul şi se ridică din bancă, doar pentru a se aşeza la loc şi a se ridica din nou. Okay, nici bine nu vorbise cu fata aia că deja o luase razna. Îşi băgă în rucsac toate cărţile şi şi-l puse în spate, ducându-se în faţă la Suzuki. „Merge-” Fu întrerupt imediat de fata de mai devreme, Kyoko, care se băgă în faţa lui trăgându-l de braţ. Chiar dacă îi plăcea de ea, asta nu însemna că avea să o lase să tragă de el în halul ăsta. Îşi retrase mâna într-un mod aproape violent dându-i nişte priviri fulgerătoare. Nu îi plăcea să fie atins şi tras de oricine, deci fata a înţeles asta şi îşi ceru scuze, spunându-i că se întâlnesc mai târziu, plecând mai departe în treaba ei. Myungsoo răsuflă uşurat şi îşi îndreptă atenţia către Suzuki şi afişă un mic zâmbet. Îşi drese glasul, privind-o profund în ochi, aşa cum obişnuia să facă de obicei. „Deci, mergem?”

Îşi scoase geanta din bancă punându-şi cărţiile şi caietele în ea , imedait după auzul clopoţelului apoi îl privi pe Myungsoo care era tras de Kyoko. Pe această fată , Kyoko Nakashyma , o cunoştea de la grădiniţă ; întotdeauna fusese aşa , aşa ca acum , îngâmfată, superbă , cu un păr de-adevăratelea de invidiat şi cu un machiaj întotdeauna perfect.
Myungsoo i se adresase lui Suzuki ,ceea ce o făcuse pe fată să tresară, dădu uşor din cap sfioasă că merge cu el şi se ridică luându-şi gecuţa nu foarte groasă pe ea. Avea un fes portocaliu deschis pe care îl purta căci afară era răcoare şi cine ştie poate astăzi va ninge , yayee ~
Îl urma pe băiat , fiind tăcută şi nu foarte neobişnuită. Mergea privind lumea, nu zâmbea, nu schiţa niciun gest abordabil.

O privi în continuare pe fată, realizând abea apoi că el nu îşi puse geaca pe el, aşa că se întoarse la scaun şi îşi luă haina de pe spătar, trăgându-şi-o pe el. O lăsase descheiată, plăcându-i mai mult aşa. Arăta ca un om trecut de vârsta a treia cu ea încheiată, sau cel puţin, asta era părerea lui.
Îşi băgă mâinile în buzunarele de la pantaloni şi o luă înainte pentru că probabil fata nu ştia unde locuieşte. De fapt, avea un obicei din a se asigura că nu îl va vedea nimeni unde pleacă, aşa nu se va trezi cu scrisori de dragoste, ciocolată sau fete la uşă. Ar fi ridicol dacă ar veni fete la el la uşă, doar pentru a-l întâlni pe Myungsoo, şi apoi să dea peste ceilalţi care erau la fel de atrăgători ca şi el. Probabil toate ar crede că sunt în paradis sau ceva de genul, ceea ce pe Myungsoo l-ar amuza enorm de tare.
Norocul lor era că nu stătea prea departe, deci ajunseseră în cinci-zece minute. Nimeni nu zisese nimic, Myungsoo descurcându-se greu cu chestiile ăstea. Nu ştia cum să deschidă un subiect cu o fată, era, după părerea lui, awkward.
A deschis larg uşa pentru a intra fata, începând a-şi scoate geaca şi o aşeză în cui. ”Vrei ceva de băut înainte să începem?” întrebă el cu o expresie serioasă, mirat că încă nu săriseră prietenii lui în capul său, dar abea atunci se auzi vocea unuia. Îl întrebase dacă ajunsese acasă, ceea ce era evident, că da. Probabil ceilalţi dormeau ori erau în oraş, era okay, aşa fata nu va fi prea distrată, right? Cu siguranţă se obişnuise cu Myungsoo în clasa ei, de asta nu e la fel ca celelalte fete, dar niciodată nu se ştie cum va reacţiona când îi va vedea pe ceilalţi.